Ieri, în centrul Capitalei, lângă BCU, oameni așezați în lotus țineau, în mâini, fotografiile unor bărbați și femei uciși în chinuri în pușcăriile chineze. În jur, candele aprinse. Evenimentul, o comemorare, a fost organizat de practicanții Falun Gong din România.
An de an, pe 20 iulie, aderenții Falun Gong din întreaga lume comemorează debutul genocidului împotriva colegilor lor din China. Genocid nu e deloc o metaforă și nici o exagerare. De 26 de ani, în China comunistă, practicanții Falun Gong sunt aruncați în lagăre de muncă, închisori, centre de spălare pe creier. Au parte de torturi cumplite. Pentru femei, violul în grup e una dintre formele de tortură. Pe lângă șocuri electrice, bătăi, arsuri, țepușe înfipte sub unghii, legat în poziții imposibile, atârnat de păr de câte-o grindă etc.
Oroarea nu s-a oprit aici. Oamenii aceștia au fost/sunt transformați în bancă vie de organe, vândute în scop de transplant. Și nu, nu e ca în Squid Game, unde o gașcă de lunetiști demenți profită de tragedia unor oameni care oricum vor muri și fac și ei un „business” mic. Nu, oamenii aceștia sunt uciși în spitalele de stat, de către medici în halate albe, iar patronul, beneficiarul acestui trafic macabru, e Partidul Comunist Chinez, care a făcut o afacere din crimă.
De ce se întâmplă asta? Păi pentru că partidele comuniste nu urăsc nimic mai mult decât urăsc spiritualitatea. O percep ca pe o amenințare ontologică, căci, în contrast cu lumina ei, întunericul reprezentat de comunism e și mai negru. Iar Falun Gong e o practică spirituală, care, pe lângă exerciții (meditație, exerciții lente pentru reechilibrare energetică), presupune și respectarea unui cod moral centrat pe trei valori fundamentale: Adevăr, Compasiune, Toleranță.
Oamenii care cred în valori morale, oamenii care cred în Divinitate, nu pot fi înspăimântați, nu pot fi controlați prin teroare. Nu pot fi antrenați în ură, în lupta de clasă. Așa ceva e de netolerat pentru comuniști. Să ne aducem aminte că și în România, după instaurarea comunismului, marii credincioși, preoții cu har, preoții care au refuzat pactul cu regimul, au fost azvârliți în pușcării. Avem episcopi martiri, preoți martiri. Care, evident, nu complotaseră niciodată contra regimului – misticii nu organizează răscoale, revolte. Ei doar răspândesc credință. Au fost însă percepuți drept dușmani și vânați tocmai pentru că simpla lor existență era o mărturie vie a faptului că Binele nu poate fi învins. Că Binele strălucește, nu se lasă pradă terorii, că Binele pur și simplu este indiferent de cât întuneric există în jur.
Loredana Diacu
