M-am trezit azi dimineață cu o veste care ar trebui să zguduie conștiința oricărui jurnalist și om cu simțul dreptății: Anas al-Sharif, unul dintre cei mai curajoși jurnaliști palestinieni, a fost ucis într-un atac aerian israelian asupra cortului de presă amplasat în apropierea principalului spital din Gaza.
Postul de televiziune din Qatar scrie că șapte persoane au fost ucise în atacul asupra cortului situat la poarta principală a spitalului Al-Shifa duminică seara, printre care Al-Sharif, corespondentul Al Jazeera Mohammed Qreiqeh și operatorii de cameră Ibrahim Zaher, Mohammed Noufal și Moamen Aliwa.
Israelul revendică atacul și îl acuză pe al-Sharif că ar fi fost membru al brațului armat Hamas, însă nu a prezentat nicio dovadă concludentă, iar organizațiile de presă și drepturile omului condamnă această acuzație ca o tentativă de a reduce la tăcere vocile independente de pe teren.
Anas al-Sharif a continuat să relateze din Gaza chiar și după ce armata israeliană i-a ucis tatăl, iar el însuși a fost amenințat pentru relatările sale. Moartea lui și a întregii echipe Al Jazeera nu este doar o tragedie personală, ci și un semnal grav despre riscurile la care sunt supuși jurnaliștii în zonele de conflict.
Ceea ce se întâmplă acum în Gaza nu mai poate fi ignorat sau minimizat. Libertatea presei, protecția jurnaliștilor și respectarea dreptului internațional sunt esențiale pentru ca lumea să cunoască realitatea din zonele de război.
Comunitatea internațională, inclusiv România prin reprezentanții săi, trebuie să ceară de urgență Israelului să deschidă granițele și să permită accesul liber al jurnaliștilor străini în Gaza. Poate părea paradoxal sau ipocrit, dar prezența presei străine la fața locului ar limita semnificativ acțiunile unilaterale ale Israelului, care altfel acționează fără frică de consecințe.
Anas al-Sharif și colegii lui au plătit cu viața curajul de a arăta adevărul. Acum, este responsabilitatea noastră să nu uităm asta și să cerem ca cei vinovați să răspundă în fața legii.
